Ziua 29 - Munchen
Sunt in urma cu postarile. Si ca un facut, sau nu, sunt in legatura cu castelele pe care le-am vizitat. Voi recupera din Franta postarile pentru Fontainebleu, Chambord si Chenonceau de acum aproape doua saptamani deja, sper in cel mai scurt timp. Pana atunci, impresii de ieri.
Ieri, zi de sarbatoare, anuntata de la miezul noptii de clopotele bisericii si de dimineata ca de obicei dar parca mai vesel. Ne-am luat oboseala la spinare (caci statul la cozi s-a pus in picioare) si am plecat catre Munchen, oprindu-ne mai intai la castele din aproperea orasului: Blutenburg si Nymphenburg.
In ignoranta mea, nu aveam foarte multe informatii despre castelele din Bavaria, cu exceptia castelului de la Neuschwanstein, caruia ii spuneam Disney Castle; ma opresc putin aici, pentru ca pe Ludovic (al IIea) al Bavariei l-am descoperit mai demult prin Wagner ca fiind intr-un fel salvatorul acestuia la maturitate si datorita caruia, cel mai probabil, a reusit sa continue sa compuna, dar cumva nu am putut asocia ceea mi s-a colat pe creier ca fiind legat de Disney cu muzica lui Wagner.
Sunt si castele din epoca medievala cum este Blutenburg sau Nurenberg, dar nu cu aceeasi notorietate ca cele construite cu frenezie si pe datorie in epoca romantica a secolului XIX.
Copiii vor la joaca si mai putin sa viziteze castelele pe interior. Norocul lor si al nostru a fost ca la castelul de la Blutenburg este un lac cu rate, gaste, lebede si alte zburatoare salbatice de care s-au bucurat. Invatati din Franta de la Fontainebleu sa hranim pasarile, ne-am bucurat ca aveam niste dumincati de paine (ca Hansel si Gretel) si am vrut sa hranim pasarile. Aici nu merge asa, am fost admonestati de o doamna ca nu trebuie sa le hranim ca vin sobolanii. Nu cred ca ar fi venit pentru ca n-ar fi ramas nimic, dar in fine, sa nu intervenim in ecostistemul locului si mai ales al oamenilor. Am lasat-o pe doamna sa aiba debates cu ceilalti ca si noi, dar vorbitori de germana.
Palatul este mic prin comparatie cu cele vazute pana acum, decent pentru un castel de la 1400, cu turnuri rotunde in colturi si acoperisuri conice, fante de aparare si ziduri de sprijin. Tot ansambul se oglindeste in apa lacului. In castel era un eveniment gen nunta sau botez, dar in jurul castelului, in padurea din apropiere, pe poteci si promenada sute de biciclisti si vizitatori se bucurau de soare si de umbra padurii.
Castelul Nymphenburg construit in etape incepand din secolul XVII, in stil italienesc - baroc, curtea castelului este in stil Versailles, dar inconjurata de padure, cu canal median care se termina intr-o cascada cu marmura roz. Pare mai frumoasa decat stropitoarea gigantica de la Versailles de anul trecut.
Aleile laterale, umbrite de copaci erau pline de alti vizitatori si alergatori. Lumea alearga mai mult cu picioarele (sau masina) decat cu bicicleta.
Cum mergi pe langa ziduri spre intrarea in castel, sunt usi deschise spre tevile si sistemele de pompare pentru apa pentru gradini, lacuri si fantani, construit la inceputul secolului XIX este functional si astazi.
In lateralul castelului este o gradina care aminteste de villa Borgia. Curtea castelului are mai multe sectoare separate, mai ferite ochiului.
Si aici le-a placut copiilor, mai ales inainte de intrarea in curtea castelului pentru ca erau mult mai multe lebede si pui de lebede decat la celalat castel.
O feerie! Coconul visurilor lui Ludovic, castel al principilor de Bavaria, pana in zilele noastre.
Am intrat în oraș, autostrăzi suspendate nu una, ci trei, turnul cel mai înalt și singurul care a trecut de înălțimea catedralei, căci regulile sunt stricte și în arhitectura locului.
Am ajuns in centrul istoric, Marienplatz și la catedrala simbol al orașului dedicata sf. Marii. În piață este o statuie aurita, motiv pentru care copiii au avut întrebarea la care n-am avut nici un răspuns: care este cea mai mare statuie din aur? Dacă știți, îmi scrieți. Am ascultat muzica artiștilor ambulanți, ne-am uitat la teatru cu o marioneta, au alergat porumbeii, ne-am odihnit la fantana din spatele catedralei.
Catedrala e mare și ciudata in același timp, greoaie, fara prea multe elemente gotice, cărămizie și cu cele două turle parca de biserica rusească.
Orașul mi-a plăcut și mi s-a părut unul dintre cele mai frumoase orașe pe care le-am văzut.
Ieri, zi de sarbatoare, anuntata de la miezul noptii de clopotele bisericii si de dimineata ca de obicei dar parca mai vesel. Ne-am luat oboseala la spinare (caci statul la cozi s-a pus in picioare) si am plecat catre Munchen, oprindu-ne mai intai la castele din aproperea orasului: Blutenburg si Nymphenburg.
In ignoranta mea, nu aveam foarte multe informatii despre castelele din Bavaria, cu exceptia castelului de la Neuschwanstein, caruia ii spuneam Disney Castle; ma opresc putin aici, pentru ca pe Ludovic (al IIea) al Bavariei l-am descoperit mai demult prin Wagner ca fiind intr-un fel salvatorul acestuia la maturitate si datorita caruia, cel mai probabil, a reusit sa continue sa compuna, dar cumva nu am putut asocia ceea mi s-a colat pe creier ca fiind legat de Disney cu muzica lui Wagner.
Sunt si castele din epoca medievala cum este Blutenburg sau Nurenberg, dar nu cu aceeasi notorietate ca cele construite cu frenezie si pe datorie in epoca romantica a secolului XIX.
Copiii vor la joaca si mai putin sa viziteze castelele pe interior. Norocul lor si al nostru a fost ca la castelul de la Blutenburg este un lac cu rate, gaste, lebede si alte zburatoare salbatice de care s-au bucurat. Invatati din Franta de la Fontainebleu sa hranim pasarile, ne-am bucurat ca aveam niste dumincati de paine (ca Hansel si Gretel) si am vrut sa hranim pasarile. Aici nu merge asa, am fost admonestati de o doamna ca nu trebuie sa le hranim ca vin sobolanii. Nu cred ca ar fi venit pentru ca n-ar fi ramas nimic, dar in fine, sa nu intervenim in ecostistemul locului si mai ales al oamenilor. Am lasat-o pe doamna sa aiba debates cu ceilalti ca si noi, dar vorbitori de germana.
Palatul este mic prin comparatie cu cele vazute pana acum, decent pentru un castel de la 1400, cu turnuri rotunde in colturi si acoperisuri conice, fante de aparare si ziduri de sprijin. Tot ansambul se oglindeste in apa lacului. In castel era un eveniment gen nunta sau botez, dar in jurul castelului, in padurea din apropiere, pe poteci si promenada sute de biciclisti si vizitatori se bucurau de soare si de umbra padurii.
Castelul Nymphenburg construit in etape incepand din secolul XVII, in stil italienesc - baroc, curtea castelului este in stil Versailles, dar inconjurata de padure, cu canal median care se termina intr-o cascada cu marmura roz. Pare mai frumoasa decat stropitoarea gigantica de la Versailles de anul trecut.
Aleile laterale, umbrite de copaci erau pline de alti vizitatori si alergatori. Lumea alearga mai mult cu picioarele (sau masina) decat cu bicicleta.
Cum mergi pe langa ziduri spre intrarea in castel, sunt usi deschise spre tevile si sistemele de pompare pentru apa pentru gradini, lacuri si fantani, construit la inceputul secolului XIX este functional si astazi.
In lateralul castelului este o gradina care aminteste de villa Borgia. Curtea castelului are mai multe sectoare separate, mai ferite ochiului.
Si aici le-a placut copiilor, mai ales inainte de intrarea in curtea castelului pentru ca erau mult mai multe lebede si pui de lebede decat la celalat castel.
O feerie! Coconul visurilor lui Ludovic, castel al principilor de Bavaria, pana in zilele noastre.
Am intrat în oraș, autostrăzi suspendate nu una, ci trei, turnul cel mai înalt și singurul care a trecut de înălțimea catedralei, căci regulile sunt stricte și în arhitectura locului.
Am ajuns in centrul istoric, Marienplatz și la catedrala simbol al orașului dedicata sf. Marii. În piață este o statuie aurita, motiv pentru care copiii au avut întrebarea la care n-am avut nici un răspuns: care este cea mai mare statuie din aur? Dacă știți, îmi scrieți. Am ascultat muzica artiștilor ambulanți, ne-am uitat la teatru cu o marioneta, au alergat porumbeii, ne-am odihnit la fantana din spatele catedralei.
Catedrala e mare și ciudata in același timp, greoaie, fara prea multe elemente gotice, cărămizie și cu cele două turle parca de biserica rusească.
Orașul mi-a plăcut și mi s-a părut unul dintre cele mai frumoase orașe pe care le-am văzut.
Comentarii
Trimiteți un comentariu