Ziua #15 - la Rochelle

De când le-am spus că mergem la ocean sa ne bălăcim, copiii nu mai aveai răbdare. Cand, cum, acum, cat mai avem până acolo, am ajuns? Luni la 8:00 pm când am ajuns, după 888 de kilometri și Biarritz si Bordeaux bifate pe listă, ar fi vrut sa meargă la plaja.

Frig, de la 40 de grade, cred că erau sub 20. Și ploua. Toată lumea avea fețele pleoștite, dacă n-o să putem sa facem plaja a doua zi.

Noroc că pe un fotoliu la hotel am dat devin motan negru și trândav cu care ne-am alinat dorul de Pixie si de mare.

Le-am zis să n-aiba grijă că și dacă nu iese soarele o sa fac o minune și aranjez situația.

La 8:30 am a doua zi eram in drum spre plaja spre Ile de Ré. Picura. Am dat de doua ori din bagheta invizibila și s-a oprit ploaia și a ieșit și soarele. Cam pe când treceam dinspre La Rochelle spre insula trecând peste dorsala încovoietă albă și delicata de podului care le leagă.

Toată ziua am stat pe Ile de Ré, am văzut sătucele cu case albe, mai vechi din piatra sau mai noi, toate cu un șarm irezistibil.

Aproape toată lumea pe biciclete, n-am văzut în nici un loc atît de multe biciclete. Atatvde multe familii și copii pe bicicletă. Ne-a părut foarte rău că n-aveam bicicletele cu noi. Ambuteiaje la fiecare intersecție, noi cu mașinile stăteam cuminței, se certau ei între ei pe prioritate. Multă lume la alergat, de toate vârstele.

Și vii, viță de vie cu butași mai tineri, abia plantați, înfășurați in plasa pentru protecție. Este singurul loc în care am văzut protecție la fiecare butaș.

Ne-am oprit lângă La Flotte sa ne uitam la o fortăreața și la dig și am văzut cum se încărcau celulele de scoici abia culese din fermele de scoici moderne. Deja, la la ora 9 voiam să mănânc! Timp in care trupa de scarbosa de mâncat moluste, scoici+melci, insecte, câini și alte animale.

Am mers din portulet in portulet și din sătuc in sătuc sa vedem insula și casele. 

Am ales sa facem plaja in vârful insulei la plaja de la lângă farul din St. Clement des Baleines. O plaja întinsă lunga si lata, iar la capătul ei, farul. L-am vizitat la prânz și ne-am urcat pe digurile construite de pescari pentru creșterea stridiilor și a scoicilor. Perfect patrate golfuletele, piatră pe piatră, exista de secole într-o fragilitate durabila de secole. O singura piatra scoasă din dig poate sa-l deterioreze. 

Ne-am întors la bălăceală uitandu-ne și kite-uri și la ambarcațiunile din larg. 

Oceanul inaintaza și se retrage pe zeci de metri în timpul ăsta, astfel că băieții mi-ai spus că de ce i-am adus un alt loc decit dimineața. Eram in același loc.

Ne-am despărțit greu de plajă și seara am mers să vedem orașul cu toate luminile lui aprinse, să vedem portul de ambarcațiuni, turnul, catedrala și promenada. Băieții au adormit în mașină, așa că ne-am înfipt și jachete și am făcut un speed-touring alegător in trei.

Tare mult mi-aș fi dorit sa stau pe terasa la cafee leffe. nec plus ultra leffe: cafea, clătite și bere, ce putea sa fie mai satisfăcător pentru toți?! E, alta data!

A, era să uit, cum mai vedeam noi in portulet seara lângă o mica bisericuța a pescarilor, unde btw am mâncat cele mai dulci dude, am trecut pe lângă o casa fortăreața, din spatele gardului căreia ne-a lătrat un câine. Am vorbit cu el puțin. El, nimic, latră in continuare. Nu ne-am îndepărtat doi metri că a început să schelălăie și să plângă. Ne-am întors, am mai vorbit cu el, el iar ne-a lătrat de data asta mai vesel. Și am plecat pour de bon, cu inima strânsă în ecoul plansetului lui de singurătate.

Sunt zile care sunt lungi și care nu se mai termina și zile scurte in care ai clipit și s-au și dus. Dar ziua la La Rochelle a fost altfel, timpul s-a dilatat și ne-a lăsat să intram într-un univers paralel în care timpul însuși nu mai există.