Ziua #27 - Augsburg

...jocul de-a vacanta. S-ar mai putea numi...jocul de-a fericirea...
(Mihail Sebastian)

Astăzi ne-am odihnit la Augsburg și pentru că era frig si înnorat, a fost vreme bună de somn. Până când au început clopotele sa sune din toate direcțiile si pe toate tonurile. Ne-a trezit buimăciți neștiind de ora, de zi, de oraș.
Și am mers să-l descoperimm. Oraș mic (dacă c.250 mii locuitori însemna puțin), liniștit, ordonat. Nimic excentric, in afara de fântânile din centrul orașului.
Am vizitat cartierul Fuggerei, primul cartier social care datează din 1521, întemeiat de Jakob Fugger cel tanar sau cel bogat, un fel de Rockefeller de Bavaria, care a finanțat scaunul papal și pe Habsburgi, și a făcut bani din exploatare argintului și a cuprului, dar și din trading. A fost finanțatorul și 'Neghinița' pentru Maximilian I si l-a sprijinit financiar cu sume colosale și pe Carol Qvintul pentru a fi ales in detrimentul lui Francois/Francisc I al Frantei. Ca răsplată primește și drepturi de exploatare a minelor spaniole. Bineînțeles cum finanțele se încurcă cu politicul, iar statul spaniol a dat din când în când faliment, familia Fugger a pierdut bună parte din averea colosala. Este estimat că dețineau 2% din PIB îl Europei medievale.
A întemeiat orășelul înăuntrul orașului pe care oricum îl controla, spre amintirea sa în credință catolica.
Contemporan cu Luther, avand opinii și interese divergente mai ales privind vânzarea indulgențelor papale pe care le mijlocea clericul-investitor, reușește la nivel local sa fie totuși 'reformator' că rezultat.  Casele sunt locuite și astazi in afara de una care este 'showroom', transferate prin moștenire familială, este destinata celor care nu au venituri dar nici datorii. Singura condiție este sa se roage de trei ori pe zi de sufletul acestui binefăcător.
Chiria anuală de 88 de centi pentru chiriașii este de 4 ori mai mică decat prețul unui bilet de intrare. Apartamentele nu sunt înalte, dar sunt foarte spațioase și bine gandite că spatiu. Să vă spun că majoritatea bucătăriilor obișnuite sunt la jumătate din suprafața bucătăriei standard din cartier. Toate au toate utilitățile necesare și civilizate, sunt bine întreținute. Fiecare are câte o particularitate, clopoțelul de ușă cu sfoara sau mânerul de la ușă. Cartierul are biserica proprie, fiecare clădire are propria străduță. Porțile acestui așezământ se închid în fiecare seară la 10 fix. El este finanțat de fundația care exista de la înființare, deci de 500 de ani, neîntrerupt nici macar de războaie, prin grija investițiilor moștenitori ai familiei.
A fost o plimbare plăcută, pe care am continuat-o in parc și aiurea pe străduțele cu căsuțe și grădini cochete, sub soarele blând, parca, de început de vară.

































Comentarii

Postări populare