Ziua #19 - ziua e prea scurtă. Bruxelles

Câteodată ziua e prea scurtă și nu incap in ea și celelalte povești și drumuri și locuri. Furi somnului trezirea și viselor visurile.

Dar călătorului îi stă bine cu drumul și iata-ne la drum de seară la Bruxelles. Sunt locuri vizitate mai des in trecut și orașul ăsta e unul dintre ele.

Am decis sa le arătăm copiilor simbolul orașului, statuia mică a băiețelului care a stins fitilul olandezilor cu stropitorica lui, Manekenn Piss. Le-am spus că le vom arăta simbolul orașului fara să le dăm mai multe detalii. Reacția și râsul cristalin și cu pofta al băieților a molipsit toată intersecția unde este plasată statueta. Cel mai tare de distrau asiaticii și pentru câteva minute atenția s-a mutat înspre ei. Nu mai conta ploaia și frigul care ne înghețasera pantalonii scurți.

Și atenția noastră s-a mutat brusc spre mirosul de gaufre și ciocolată. Nu le-am ratat.

Și iar am dat de două ori din bagheta magica imaginară și ploaia a stat și a ieșit soarele. Că sa ne arate cum apune peste palate și clădiri.