Ziua #21 - Amsterdam

Am ajuns in Olanda și am avut un 'warm welcome' cum au spus copii cu câmpuri verzi și aurii și flori in toate culorile și văcuțe cafenii de-asortat cu morile. De vânt.

Pe autostradă, am văzut ziduri de protecție cu un design fluid, cu centre industriale și logistice moderne unul lângă altul, altfel decit în toată Europa. Totul in miscare, totul este avangardist in arhitectura industriala a locului. Banii de învârt aici mai mult decât în orice alt loc. 

Am ajuns la Amsterdam (sau Hamster-dam cum i-au spus copiii) și primul lucru pe care l-am văzut a fost un pod care s-au ridicat lansând sa treacă un vapor pe canal.

Am parcat și n-am mers prea mult, că muzica unui band ne-a chemat lângă chei. I-am admirat împreună cu ceilalți trecători.
De aici am văzut orașul cu casele strâmte cu barna cu carlig in acoperiș pentru ridicat mobilele, tradiție care se pastreaza și astăzi chiar și pentru locuințele care nu ar avea nevoie. Am înțeles de ce casele din țările de jos sunt strâmte cat o camera, pentru că impozitul pe casă de făcea la lățimea fațadei și atunci casele erau construite pe lățimea unei camere, dar adânc, nu mai înalte de două etaje pe malurile canalului, pentru că pămîntul este instabil. În funcție de bogăția sau profesia locatarului, casele pot fi mai austere sau auster decorate.

Am mai aflat că apa din canale este reîmprospăta de trei ori pe săptămână cu ajutorul sistemelor de ecluza.

Se spune că adâncimea canalelor este de trei metri, din care unul apa, unul mâl și unul biciclete. Și așa de multe biciclete nu am văzut nicăieri. Băieții au spus că sigur orașul are grija de locuitorii sai pentru că sunt atâtea biciclete. În realitate, este nebunie curată in orele de vârf, bicicliștii fac slalom nebun, mașinile sunt cuminți și nu prea multe prin comparație.

Biciclete de toate felurile și lungimile, de toate culorile și cauciucurile. Dacă în alte orașe eram fascinați de mașini mai vechi sau mai noi, aici eram fascinați de biciclete.

Am trecut pe sub poduri mai mici sau mai mari, împodobite cu flori și urme de ghirlande și confeti de la parada de sâmbăta trecută. Oamenii sunt relaxați, îmbrăcați fistichiu. Un oraș cu totul altfel decât oricare altul. Și îi stă bine. Casele colorate, ușor gătite și transparente  spre interior. Străzile cu piatra cubică de prelungesc in trotoare stramte și pe care sunt amenajate grădini în miniatură.

Am trecut pe lângă cartierul Jordan cu case de 20.000€/m2. O fi trecut și el prin revolta cartofului in timpul primului război mondial, când restricțiile au lovit orașul, iar locuitorii lui s-au răsculat împotriva autorităților care trimiteau alimentele pe front?

Am tot căutat poza perfecta cu podul, canalul și bicicleta. Ar fi trebuit mai de dimineață venit pentru asta, acum era prea multă lume. 

Treci pe lângă vaporașe transformate în case plutitoare, cu grădini pe apa, șezlonguri, hamace și fotolii, lentoare și odihnă, locuri pentru hedonistul perfect. Ai putea sa le faci o vizita locatarilor sărind din barca să bei o cafea cu ei.

La intrarea in oras, salcii imense își spală crengile in apa canalului. Apa este la același nivel cu șoseaua și despărțite doar de o bordura nu prea înaltă.

Orașul ne-a uimit și ne-a plăcut. Forfotă perpetuă la cei nu mai mult de un milion de licuitori, dublat probabil de turiști și vizitatori.

Rămâne să-l redescoperim pe îndelete alta data.

Și luna, înainte de eclipsa. Cum putea sa fie altfel decit portocalie? Imensa sub lupa lentilei atmosferice, în timpul eclipsei parțiale.