Ziua #24 -Pastila de prânz

Urcam spre Cehia prin campurile și dealurile Saxoniei. Am tot fugit de ploaie, dar ne-a încolțit.
Dresda e frumoasă, podurile duble peste Elba sunt facute de Făt-Frumos sa ajungă la Palatul de vara in stil baroc al prințesei. Centrul orașului este elegant, dar fațadele cu cat sunt mai înalte sunt parca pline de funingine. Chiar daca a fost bombat, orașul a fost reconstruit unitar, iar ce e nou nu zgârie retina.

Este o ceață translucida, care coboară printre copacii pădurilor și orizontul văilor. Totul devine din ce in ce mai verde după ce am lăsat în urma terenuri întinse abia secerate.
Cate o vaca rătăcită, role de paie egal distantate, din ce in ce mai multe păduri și brazi mai înalți.
Ceata devine pietroasă și de unește cu norii. Dăm de satul cu numele ăsta, Wolkenstein.
În sfârșit, liniște ochiului.