Ziua #20 - Bruge

Am plecat de la Houthalen pe la prânz. mă gândesc să vă povestesc și pățania de la centru asta de vacanță că a fost de còmedie, nu gluma!

Deja, noi veniți de la 40+ grade, răcoriți pe la 25, am trecut brusc pe la 15 grade sâmbătă noapte. Și ploaie. Că la București e caniculă de nu se poate respira ne face să nu ne plângem deloc de frig.

Am plecat spre Bruges, trecând prin Anvers și la întoarcere prin Gent.

• Bruges, orașul dantelei, al ciocolatei, berii, este o bijuturie gotico-italieneasca, care poarta o umbra genoveză in arhitectura sa. Aproape de Marea Nordului, a fost centru comercial important înainte că Anvers sa se specializeze în industria și serviciile maritime, iar Amseerdam sa monopolizeze zona de nord a Europei.  100.000 locuitori par înghesuiți în case verticale late de-o camera in care intra și ușa. Acum să mă ierte, dar fara perdea cum sunt, casele par sa se mărească dacă te uiți pe fereastră în interiorul lor.

Așa de întîmpla în viata că îți iese norocul în cale câteodată și nouă muzeul de ciocolată. Ne-au dat tablete de ciocolata devla început, jocuri pentru copiii pe care au trebuit să le rezolve în timpul vizitei. Iar la sfârșit au primit steluțe de ciocolata.

Așa am descoperit cum se face cacao din fructul de cacao, cum se prelucrează, dar și că a fost tratata cu indiferența și ignorata de Columb la aducerea darurilor de către "indieni" atunci când s-au descoperit noi teritorii. Despre Montezuma și cele 50 de cani de cafea pe zi. Despre codexurile aztece care arata cat benzile desenate. Și nu va speriați, deși noi ne-am cam, despre scalpari. Am uitat la final de asta, când am participat la o sesiune de pregătire a bomboanelor de ciocolată de către un maestru cofetar.

Curând ne-am dat seama că am ales sensul greșit pentru că era și muzeul cartofilor prăjiți, al berii și mai ales (fetelor, fiți atente) al diamantelor.

Ne-am plimbat pe malurile canalelor împreună cu câteva zeci de mii de turiști și am admirat frumusețea miniona a caselor.

Sobrietatea arhitecturii de sparge atunci când apat efigii, placări cu aur, brise-brise-uri care îți aduc aminte de Genova.

Și nici nu-i de mirare, căci italienii au fost prezenți în oras la începutul evului mediu împreună cu portughezi, francezi și flamanzi.

Prima bursa de schimb de înființează aici la 1300.

Dantelele sunt și ele prezente peste tot in vitrine, simbolul acestui oraș și salvarea lui, alaturi de redecoperire turistică din secolul xix.

La ora 5 fix am stat pe pietre și an ascultat zgomotul din clopote unei melodii necunoscute cu care se anunța că se va bate ceasul, apoi. 

Lumeee, lume! Soro, lume, nu gluma!

Ne-am schimbat traseul de întoarcere spre mașină și am trecut prin zona halelor din piața unde era o întilnire de dansatori de tango. Foarte serioși și pasionați. Muzica se insinuase și te aducea spre locul din centrul pieței.

Am plecat din Bruges exista piste de bicicliști care se intersectează suspendat deasupra autostrăzii. Cam asta este apex-ul de infrastructura pentru biciclete pe care l-am observat până acum.

Am circuitat (știu că nu se zice, dar o să-mi admit) Gent cu mașina. Așa, din viteza, un oraș mai mare, nu atât de vechi și lat de-a binelea prin comparație cu Bruges. Ne-a plăcut cel mai mult clădirea conservatorului de muzică, o adevărat fortăreața roșie.

 Gent are fi meritat să-l vizităm pe indelete. Dar, data viitoare când venim o sa ne urcăm și în balon și o să-l vedem și altfel.