Ziua #25 - apus de soare peste podul Carol

După o zi de potop, pe seara asta apărut soarele de parcă nimic nu se întâmplase. ne-am reîntors în oraș pentru o promenadă la apus, făcând un deal cu copiii care obosiseră și nu mai aveau chef să...nimic. Deal-ul rămâne secret!

Am mers pe jos la Piața Wenceslav prin orașul vechi până la Podul lui Carol. Umbrele trecutului și ale apusului se oglindeau in fațadele clădirilor, între străduțele întortocheate și înguste. Pe lângă restaurante și magazine de tot felul, sunt lucruri pe care nu le vezi des: lampadare imense cu sticla de Bohemia (care costa cât un automobil de lux, btw), bijuterii de chihlimbar ca mierea întărită, suveniruri de tot felul din sticla sau tabla emailată.

Și se deschide privirea spre pod. Și te uimește frumusețea. Pășești cu valul de oameni și trebuie să fi mai atent decit oriunde altundeva sa nu pierzi tribul. Muzica te aruncă de la un muzicant la altul. Unii foarte buni, alții ca omul cu câinele. 

Podul Carol, cu toată aglomerația, este cel mai romantic loc pe care l-am văzut. Și nu puteam sa-l vedem mai bine decit in apusul clar al soarelui. 

Ne-am plimbat pe malul Vltavei, pe lângă muzeul de artă modernă, unde am văzut 3 bebeluși gigantici de-a bușilea cu capetele care se termina in ceea ce ar putea fi un grilaj sau un cod de bare. Putem fi noi in aceasta lume absurdă? Am aflat apoi că aparțin unui artist ceh, David Cerny.

În parcul apropiat este o expoziție de panouri a primăriei care amintește de inundațiile din 2002. 15 ani deja? Prima mea vizita la Praga a fost imediat după inundații, când apa nu se retrăsese încă și erau urme de apă și nămol peste tot. Ca o ironie a acestui proiect de design urban care probabil le reamintește cetățenilor de proiectele de infrastructură făcute între timp, la un metru după ce se termină panourile, o gura de canal nu reușește să absoarbă apa de ploaie care băltește. 

Ne întoarcem printre clădirile vechi luminate de felinare cu lumina că mierea și printre cântecele pe care oamenii de la terase au început să le cânte. Nu e așa târziu. Se fumează mult și lumea e mai mult pe străzi decit in pub-uri. 

La o terasa niste domnițe trag de o narghilea. Unul dintre băieți mei spune:

-Uite ce țigăruie! exclama mirat. E cat 100 de țigărușe mici! Ii deranjează fumul perpetuu care vine in valuri de la marginea clădirilor. Oamenii amestecați cu fantomele orașului sunt in căutarea distracției și sau a amintirilor.