Ziua 12 - Toledo

Daca o sa-i intrebati pe baieti cum a fost la Toledo o sa va spuna probabil ca s-au distrat de minune pe scarile rulante. Si asa a si fost. Din fericire, nu era prea multa lume, asa ca au urcat pe cele care coborau si la final au coborat pe cele care urcau. (stiu, stiu, n-ar fi trebuit sa-i las,!).

Ce bine ca exista scari rulante, altfel, pana ajungi sus in cetate, s-ar putea sa-ti fi iesit deja sufletul si sa nu mai ai atata energie sa urci si mai departe.

Privita panoramic din exterior (din Mirador del Valle), cetatea este impresionanta si iti dai seama de norocul amplasementului acestui oras, la intretaierea drumurilor si aparat natural de munte si Tajo (cel mai lung rau al penisulei Iberice). De-a stanga si de-a dreapta se vad una mai severa ca cealalta Alcazar si catedrala. Ce n-a fost aparat de natura, a avut grija omul sa faca: niste ziduri imense, Cele mai inalte din ce am vazut pana acum. 

Toledo, orasul celor trei religii, si-a avut gloria in epoca medievala. Construita de vizigoti, arabi si castiliei, trecuta prin epoca romana, a avut, se spune, cea mai toleranta perioada pana pe la 1400, convietuind aici evrei, arabi si crestini. 

Aritectura cladirilor este asemanatoare ca stil cu cel brancoveneasc. Se vede ca au la baza aritectura si tehnologia epocii maure, dar aici n-au inzorzonat cetatea. Mergand pe strazile inguste si foarte in panta, iti poti inchipui cum ar fi fost cu faclii aprinse, urcand calare spre varful cetatii, sub balcoanele inalte ale caselor. Cate sabii se vor fi scos pe aceste drumuri si cat sange o fi curs?

Catedrala gotica, cu mult prelati impietriti, certand si de-a stanga si de-a dreapta portii copiii nazdravani acum, a fost construita dupa recucerirea teritoriilor de catre crestini. Pe vremea cand Toledo inseamna un centru de putere atat din punct de vedere politic, cat si religios.

La Toledo se tineau concilii bisericesti (au fost 18 in 300 de ani) ori de cate ori trebuiau sa acomodeze schimbari de putere, sa includa reguli privind oranduirea politica, publica si religioasa, cum sa se adune si sa se imparta puterea, cine are drepturi si cine nu.  

Dar Toledo este mai faimos pentru sabiile sale si desi mai sunt ateliere artizanale, se spune ca s-a pierdut tehnica adevarata a fabricarii sabiilor de Damasc.
Am vizitat un astfel de atelier, unde nu cred ca se mai lucrase de mult, desi totul era in dezordine. Un  cuptor, nicovale, strunguri, un atelier de doua-trei camere mici si nu prea inalte. Omul isi pierduse doua degete candva de mult si era grijuliu cu copiii sa nu-si lase si ei degetele pe acolo.



In poza de mai sus nu se vede prea vine, dar pe perete se formase o stalactita de carbon.
Sabiile de Damasc, dantele in metal, erau asa de taioase incat taiau firul de par si daca ar fi cazut deasupra lamei, se spune.

Alcazar (fortareata) de Toledo este o cladire rece si austera. Nu poti sa o ignori, desi mi-as fi dorit. Pare o amenintare pentru tot orasul.

N-am stat mult, soarele era naucitor.