Ziua #8 - El Miracle

Viața noastră există din întâmplare.

Și din întîmplare am ajuns in locul asta unde toate simțurile se liniștesc. Este atâta liniște încât îți amuțesc și gândurile. Miroase a mirt și tămâie, a iarba cosita. De obicei, mirosul de biserica e greu, îmbâcsit, de moarte. Aici miroase a viața. E dimineața și foarte răcoare și înăuntrul zidurilor începem să ne trezim. O mâna nevăzută a aprins candele și lumânările la sfinți. Nu multe, nu mulți. Nu-i nimeni. Altarul este greu, aurit. Pictura sacramentului în capela alăturată este întunecoasă și ferecată. Ăsta e un păcat că nu-l poți vedea, dar trebuie să mai reziste timpului și oamenilor. Lemnul în cea mai mare parte este aurit sau pictat că marmura, ca țesătură de mătase. Altarul aurit plin de sculpturi de sfinți și îngeri este cel mai mare și mai bogat din toată regiunea, se spune. Urci pe scara întortocheată in altar și poți vedea de sus interiorul bisericii, gotic nou, care contrastează prin simplitate cu altarul de secol XV.

Multe sculpturi de ingeri. Și înțelegi de ce: legenda acestui Sanctuar spune că Maria ar fi apărut unor copiii pe timpul ciumei bubonice. Sunt multe jucării lângă candelele roșii aprinse. Plușurile roz așteaptă să fie îmbrățișate, mașinuțele să fie rulate, papuceii să fie purtați.

Nu-i nimeni să ne certe că ne jucăm cu săbiuțele in biserică. Nici că facem sunete din gura și din a picioare să se audă ecoul. 

Putem să ajungem aproape de crucea cu Isus din altar, minuscula prin comparație, cam de vreo două palme. 

Băiețelul cel mare de uita la Cristosul crucificat, alb și însângerat și întrebă:

-Ăsta cine mai e?

Ii fascinează și încearcă să presupună de ce a murit. Se așează pe băncuță in primul rand și stau, nu mai spun nimic.

Șansa acestui mare domeniu a fost, ca după secole de măreție și decădere, refacere și vânzare pe bucăți, să fi fost reîntregit și redat călugărilor benedictini spre păstrare și îngrijire la începutul secolului trecut.

Ieșind din catedrală, văzul se așează jur-imprejur pe deasupra văilor și norilor. Locul este păzit de munți in depărtare și nu-țipenie de om. Fumul și aburul dimineții mai rămân agățate de pământ.

Inca puțin.

E o întîmplare că am ajuns aici. Ii spun șansă. Miracolul exista când ai nevoie de el.