Ziua #4 - Cum am ajuns la Les Salles sur Verdon

Dacă va mai amintiți (că mie deja mi de pare o eternitate), ieri dimineață am plecat de la Mestre-Venetia. Dis-de-dimineață, ne-am despărțit cu greu de lanul de porumb și de calea ferată

 Am zis noi că nu prea a fost bine că în Ungaria, dar comparând cu ce avea să urmeze...dar sa nu anticipez.

Deci am pornit la un drum de 700 km traversând coasta mediteraneana. Btw, daca nu știați, primii care au colonizat regiunea au fost grecii, de unde și numele de Nice (Nike zeița victoriei) și Monaco (Monoikos. Probabil, că era o singura casa, acum sunt sunt deja prea multe si par sa nu se oprească din construit pe verticala oribilitați).

 Am ajuns la Monte Carlo unde n-am găsit unde sa-l parcam pe Bucșă, așa că ne-am stresat teribil căutând parcări și încercând să nu spargem porțelanul ca un elefant ce eram printre musculițele cu siglă. 

Am intrat în Nisa, l-am parcat pe Bucșe, dar nu lângă muzeul Matisse (pe care plănuisem in secret sa-l servesc familiei de prânz), ci aproape de La promenade des Anglais. Așa că am luat-o ușor la picior, deși albastrul de Nisa și turcoazul de Mediterana ne chema înăuntru. Valurile erau foarte mari, prea mari chiar și pentru copii care știu să înoate.

Ținta noastră nu era Coasta de Azur (puf! Ii asteptam pe copiii să ne ia cu ei intr o excursie când vor fi ei mari și noi bătrâni și ramoliți!), noi trăgeam tare sa ajungem până la 8 pm la les Salles sur Verdon, pentru că ținta noastră erau les Gorges du Verdone, cele mai spectaculoase și mai adanci Chei din Europa. Știu că mulți dintre voi nu ați auzit de ele, știu sigur o persoana care le cunoaste și ne-a povestit despre ele și așa am decis că sunt perle rare pe care daca nu le vedem acum s-ar putea sa nu le mai vedem niciodată. Așa că ce mare albastra, noi nu visam decât Chei!

Când am ales locul de înnoptat, m-am uitat pe harta și am încercat sa găsesc ceva undeva aproape de intrarea in Chei. Totul full, prea târziu, câteva locații și review-uri slabe

 Informatii și harti cu indicații sunt destul de slab prezentate pe net, cred că flerul meu mi-a spus că trebuie să gasesc ceva aprape de lacul Ste. Croix.

Ajungem in sat. Deja, era ceva ciudat, aveam impresia că sunt în satul de vacanta de la Venus și deși gps-ul spunea că acolo era și nu in alta parte sperăm că mai e ceva altceva. Speranțele s-au ruinat, hotelul era un fel de hotel comunist de Căciulata sau 2 Mai, nu știu ce sa aleg. Asta nu era nimic, pentru că mirosea puternic a spray de gândaci. Apoi mi-am dat seama că era ok mirosul asta fata de mirosul de câine ud dintr-una din camere. Tot în camera aia, curgea apa la toaleta in continuu. Iar dimineata am aflat că nu erau nici așternuturile puse pe patul suspendat...asta este, dimineața i-am găsit pe băieți stacojii la față și spunând că vor să scape cat mai repede de acolo! Toți!

Dar, n-a murit nimeni, totuși, deși sub-standard și cost pe noapte cat doua la Veneția. Problema cea mai mare a fost că primul lucru pe care l-am întrebat a fost cum sa vizitam Cheile cu piciorul sau altfel și ce ne sugerează și ne-a spus că se poate doar cu mașina 120 km jur împrejur. Ăla a fost momentul, cam pe la 8 și un sfert ieri seara, când am rămas fără aer! Atâta drum că le vizitam tot din mașină?! Am tăcut și am încercat să remontez echipa. 

În fine, măcar mâncarea din 'satul de vacanta' a venit repede și a fost ok. Altfel cred că urma o seară de coșmar. După asta chiar și Bonnie M la doua sute de milioane de decibeli părea ceva ce ne dorisem de fapt!

Ne-am trezit de dimineață și am plecat, ușor cu coada între picioare ca și câinii care se perindau pe coridorul hotelului.

Am luat-o spre indicatorul cu Les Gorges si ne-am oprit într-o parcare să facem poze să nu zicem că am venit degeaba.

Urmarea, in povestea următoare. Va asigur că este spectaculoasă!