Ziua #6 - Sous le Pont d'Avignon

Tati spune că eu, mami, am o relație specială cu Avignon. Nu îmi recunoscusem nici mie și m-a surprins că m-am lăsat descoperită. 

Ce nu știa trupa, este că Avignon este in plin festival de teatru și că visul meu (unul dintre multele) este sa vin la Avignon și să stau pe perioada festivalului. 

Cred că am spus în prolog, acest tur in Europa este un tur de descoperire a locurilor, in situ, să simțim oamenii, să mirosim atmosfera sa vedem unde ne simțim bine. Să știm unde  a ne place și unde  a vrem să revenim să vizităm pe îndelete. Btw, regilor le lua câte 2-3 ani să-și viziteze regatul. Ei cu caii și curtea după ei. Trebuie să fi fost un efort fizic și logistic extraordinar.

La Avignon, am acesta speranță egoistă, că voi reveni doar cu mine sau cu cine mai simte la fel ca mine. 

Orașul era în agitație, teatru și actori ambulanți in strada, afișe și vânzători de bilete de spectacol, miros de levănțică. Soare și cântecul cosașului non-stop.

Zidurile orașului par sa fi fost mai multe decorative decât de apărare, iar străzile sunt labirintice și elegante.

Clădiri cu ziduri albe, bătrâne, liniștite. Au văzut multe, au auzit și mai multe. Un loc în care s-a făcut și s-a desfăcut istoria Europei și a creștinismului occidental.

Am fost și sous le Pont (st. Benezet), palatul papal al celor șapte papi din secolul zic (va trebui revizitat când vom crește mai mari și com avea rabdare), catedrala Notre-Dame des Domes. Ar fi trebuit vizitat cel puțin muzeul Palatului Mic.

Străduțele sunt mici și întortocheate, terasele, pline ochi, artiști ambulanți pe picioroange, cu instrumente muzicale fel de fel. Și cu toate astea, soarele nu te epuizeaza, intra leneș printre ziduri și frunze sa asculte ce mai șoptesc oamenii cu pălării.

Aceasta postare va avea un later edit pentru fotografii.