Ziua #6 - Nîmes cu accentul pe 'i'

Am plecat din orașul teatrului și al celor 4 vânturi și al celor 7 papi și am ajuns in a doua destinație a acestei duminici: Nîmes, orașul veteranilor din luptele de colonizare a Africii de nord purtate de Iulius Cezar. De aceea, simbolul orașului este un crocodil. De Nil.

Insa, sunt sigură că nu de asta tuturor ne este foarte cunoscut numele orașului și asta fără să știm. De Nîmes vine denumirea blugilor, denim, industria textila fiind domeniul forte al orașului în secolele trecute. Meșteșugul a trecut peste ocean și de acolo înapoi pe continent.

Să ne întoarcem în ziua de azi. Am ajuns in oraș și ne am parcat la începutul bulevardului principal. Am mers spre centru și mi de părea că sunt la bariera Vergului. 

Am ajuns însă foarte repede la Arenele Romane , mai bine păstrate decât cele din Colosseum, dar cu mult mai mici. În orice caz, vizita care părea a fi scurtă a fost lunga și interesantă pentru toți copiii, pentru că povestea despre viața romanilor și a gladiatorilor care însoțește turul este ca un teatru pentru copii.

Arenele au fost construite in jurul anului 100 și dacă nu știați, și atunci (nu doar acum) erau folosite pentru  pomeni electorale, nobilimea organizând pe cheltuiala proprie spectacolele atunci când trebuiau să fie aleși, primeau vizite oficiale și altele asemenea de capacitate vulgul. 

Despre gladiatori am aflat că nu este așa cum ați văzut la Hollywood, că nu erau doar sclavi, ci și oameni liberi care se puneau în slujba unui lansita (suna cunoscut, nu? Exact, GoT) pentru glorie și statut, că moartea era disponibila, dar nu obligatorie, că agentul incerca sa nu-i piardă pe toți în lupta sa nu falimenteze, că existau arbitrii in lupta dintre vechii gladiatori, care știau trucurile și verificau armele. Dacă vreți mai multe detalii, exista un documentar BBC din 2003 despre gladiatori. 

 Am urcat pe ziduri, ne-am coborât în vestiarele gladiatorilor, am văzut costume și filmulețe despre gladiatori și luptele lor. Ce mai, cred că băieții voiau sa rămână acolo!

Am ieșit și am făcut turul Arenei. Este incredibil cât de frumoasă, eleganță și funcțională poate sa fie cu 'vomitoarele' pentru intrarea și ieșirea în siguranță a spectatorilor, cu tot ce înseamnă cai de acces și dispoziția locurilor in amfiteatru. Treaba cu cap, alte vremuri!

Am dat un ocol arenelor, copii s-au jucat in parcul din fata catedralei orașului.

Am trecut si pe La Maison Carree, cel mai bine păstrat templu roman.

Macheta in vitrina despre viata in evul mediu:

Și am coborât spre bulevardul principal de-a lungul Les Quais de la Fontaine. Bilevatd large, frumos, elegant, aerisit, sistematizat. Pești colorați mici, mari și uriași.

Am intrat in parc și băieții și-au pus rucsacii că pe scuturi și cu sticle de apa goale ca gladii au început să se bată pe arena (dacă nu știați, arena însemna nisip in latina), deci pe arena parcului.

După ce au transpirat și s-au potolit, am mers spre ruinele templului Dianei, unde ne-am odihnit înainte să ne întoarcem la Uzès.

Dar, despre vizita și odihna noastră la Uzès, mâine dimineață.