O tură cu Bucșă in Toscana - ziua #2
Stăm într-o căsuță de vacanță, undeva pierduti si cocoțați pe un vârful de deal înalt de unde se văd văi adânci și coame de dealuri cu vița de vie, măslini si pășuni.
Lanțuri duble de Apenini se văd la apus. Cat despre apusul soarelui, asta va povestesc la sfârșit.
Ziua a doua am inceput-o de dimineață, pe la 9 eram deja la porțile Florenței.
Ținta noastră pentru a 2a zi este să vedem orașul de sus, să urcăm dealurile pe marginea Florenței și să vizităm muzeul Galileo, de știință.
Am urcat pe jos spre Biserica San Miniato del Monte, care oferă cea mai apropiata priveliște panoramica peste oraș din care cupola Domului se ridică din trupul caramiziu al Florenței.
Trebuie sa va spun că traseul a fost destul de sportiv, mai greu decât ne inchipisem: am ajuns sus gâfâind și transpirați leoarcă. Dar asta nu a fost nimic pe lângă coborârea și urcarea până la gradina Bardini. 10 ani in plus...mai multe kilograme...piciorușe mici...dar voinice. Și copiii nu s-au plâns.
Apoi am coborât spre muzeu, intrând practic în oraș. E, cohorte de turiști luaseră cu asalt orașul! Simpatice sunt, pe lângă grupurile turistice de japonezi cu pălării și mănuși, familiile de turisti cu copii adolescenți placizi, cu ochii carpiti de somn si toropeala soarelui, prea de dimineață târâți pe strazile oraorașu de părinții energici. Și nu vorbesc de noi, că noi suntem mici și încă nu știm prea bine cu "mă plictisesc / vreau la piscină / lasă-mă să dorm / de ce mă târâți după voi că eu oricum nu voiam / ...".
Am luat cate o pizza stradala înainte de muzeu sa putem sa ne concentrăm.
Am trecut pe Ponte Vecchio spre muzeu. Mă mir că nu se rupe sub atâta lume! Te simți că in bazarul turcesc, lume, aur cu roaba, caldura, aglomeratie. Mult mai frumos este de pe mal, cu ferestrele mici ale fostelor atelierelor.
Muzeul Galileo e mic, pe două etaje, deloc interactiv. Dar foarte elegant și amenajat cu grija pentru exponate. Cea mai spectaculoasă camera este cea cu sfere astrolab si globuri cerești și pământești. Termometre, instrumente de măsură distanțe. Harti istorice, înainte și după marile descoperiri, hărți ale Europei, schițate de mână, din copilăria geografiei.
Instrumentele expuse n-ar trebui sa lipsească din nici un laborator de fizică de scoala, mai ales cele de fizică elementara, măsurare și descompunere forțelor, masurarea acceleraței gravitationale, primele experimente electrice. Este minuțios și elegant. Merita văzut cu copiii de gimnaziu.
Apoi, o oră până la mașină pe jos, de data asta ușor și printre străduțe cu fațade și arhitectura indulgenta. Si nous ne-am făcut o indulgenta cu o înghețată artizanală. De data asta, de lămâie și pistachio, ciocolată, căpșuni, menta, strachiatella....sper că v-am făcut poftă destul!
Obosiți de căldură și mers pe jos, ne-am întors la căsuța noastră de vacanță și am inaugurat piscina. Vreo 2h. Toată lumea a uitat de oboseală!
Apusul transformă peisajul intr-o galerie cu tablouri in culori hipnotice, incandescente. Am avut noroc de Crai Nou cu Luceafăr ca atunci când vine noaptea sa nu ne para rau.
Mi se pare un noroc extraordinar pe care l-am avut să fi găsit locul ăsta de la poalele Apeninilor toscani, in care practic sa ne petrecem o vacanta dublă, una citadina, culturala și cealaltă departe de civilizație, în natură, incarcand bateriile pentru răsăritul nou de soare.
Lanțuri duble de Apenini se văd la apus. Cat despre apusul soarelui, asta va povestesc la sfârșit.
Ziua a doua am inceput-o de dimineață, pe la 9 eram deja la porțile Florenței.
Ținta noastră pentru a 2a zi este să vedem orașul de sus, să urcăm dealurile pe marginea Florenței și să vizităm muzeul Galileo, de știință.
Am urcat pe jos spre Biserica San Miniato del Monte, care oferă cea mai apropiata priveliște panoramica peste oraș din care cupola Domului se ridică din trupul caramiziu al Florenței.
Muzică de orgă se auzea din biserica, de jur împrejur, prin ferestrele și ușile deschise. In spatele bisericii este cimitirul mare al orasului.
Apoi am coborât spre muzeu, intrând practic în oraș. E, cohorte de turiști luaseră cu asalt orașul! Simpatice sunt, pe lângă grupurile turistice de japonezi cu pălării și mănuși, familiile de turisti cu copii adolescenți placizi, cu ochii carpiti de somn si toropeala soarelui, prea de dimineață târâți pe strazile oraorașu de părinții energici. Și nu vorbesc de noi, că noi suntem mici și încă nu știm prea bine cu "mă plictisesc / vreau la piscină / lasă-mă să dorm / de ce mă târâți după voi că eu oricum nu voiam / ...".
Am luat cate o pizza stradala înainte de muzeu sa putem sa ne concentrăm.
Am trecut pe Ponte Vecchio spre muzeu. Mă mir că nu se rupe sub atâta lume! Te simți că in bazarul turcesc, lume, aur cu roaba, caldura, aglomeratie. Mult mai frumos este de pe mal, cu ferestrele mici ale fostelor atelierelor.
Muzeul Galileo e mic, pe două etaje, deloc interactiv. Dar foarte elegant și amenajat cu grija pentru exponate. Cea mai spectaculoasă camera este cea cu sfere astrolab si globuri cerești și pământești. Termometre, instrumente de măsură distanțe. Harti istorice, înainte și după marile descoperiri, hărți ale Europei, schițate de mână, din copilăria geografiei.
Instrumentele expuse n-ar trebui sa lipsească din nici un laborator de fizică de scoala, mai ales cele de fizică elementara, măsurare și descompunere forțelor, masurarea acceleraței gravitationale, primele experimente electrice. Este minuțios și elegant. Merita văzut cu copiii de gimnaziu.
Apoi, o oră până la mașină pe jos, de data asta ușor și printre străduțe cu fațade și arhitectura indulgenta. Si nous ne-am făcut o indulgenta cu o înghețată artizanală. De data asta, de lămâie și pistachio, ciocolată, căpșuni, menta, strachiatella....sper că v-am făcut poftă destul!
Obosiți de căldură și mers pe jos, ne-am întors la căsuța noastră de vacanță și am inaugurat piscina. Vreo 2h. Toată lumea a uitat de oboseală!
Apusul transformă peisajul intr-o galerie cu tablouri in culori hipnotice, incandescente. Am avut noroc de Crai Nou cu Luceafăr ca atunci când vine noaptea sa nu ne para rau.
Mi se pare un noroc extraordinar pe care l-am avut să fi găsit locul ăsta de la poalele Apeninilor toscani, in care practic sa ne petrecem o vacanta dublă, una citadina, culturala și cealaltă departe de civilizație, în natură, incarcand bateriile pentru răsăritul nou de soare.
Comentarii
Trimiteți un comentariu